Comparație foto. Palatul comunal Vatra Dornei - trecut și prezent

Monument istoric, înregistrat cu seria SV-II-m-B-05662, construit în anul 1897 de către austrieci, acesta păstrează în continuare aceleași detalii arhitecturale ca cele de acum aproape 100 de ani! Din păcate, planul urbanistic întocmit nu a fost cea mai bună idee a consiliului local, primăria fiind "dotată" cu ferestre termopan, care sincer, strică aspectul extraordinar al edificiului. De asemenea, turnul primăriei, împreună cu orologiul său, cândva funcţionabil, vizibil din aproape orice colț al orașului, au încetat de mult timp să mai ofere atmosfera ce odată era la ordinea zilei.

Ideea construirii primăriei (arhitect Paul P. Brang) din Vatra Dornei a aparţinut primarului din acele vremuri, Vasile Deac, care după vizita sa la curtea împăratului Franz Joseph, a obţinut aprobarea de amenajare a târgului în staţiune balneoclimaterică de nivel european. După nenumărate discuţii şi contradicţii, s-a dat curs lucrărilor de efectuare a planurilor de construcţie. În acest scop, în anul 1883, Fondul Bisericesc Ortodox din Bucovina, a alocat suma de 106.000 florini, urmând ca la scurt timp, profesorul universitar de medicină Ludwig, chimistul de renume european dr. Loebel, dr. Clar, inginerii Crasuschi, Isecescu şi arhitectul Paul P. Brang să fie angajaţi pentru realizarea unor studii de specialitate în cadrul realizării unui amplu proiect de renovare al staţiunii, în care, bineînţeles, era inclusă şi clădirea Palatului Comunal.

În cadrul celei de-a doua vizite la curtea împăratului austriac, primarul Vasile Deac a prezentat un proiect îmbunătăţit de modernizare a întregii staţiuni, plus o machetă minuţios realizată de arhitectul clădirii, Paul Brang. Împăratul Franz Joseph nu a ezitat nici o clipă să de-a curs lucrărilor de execuţie a tuturor clădirilor prezente pe machetă, ba chiar, fiind impresionat de munca primarului şi a echipei sale, le-a acordat medalia "Crucea de argint cu coroană pentru merite". La scurt timp, primarul a rezervat suma de 60.000 florini destinaţi construcţiei Palatului Comunal, urmând să se caute întregi echipe de muncitori şi firme de construcţii care să se conformeze unui astfel de proiect.

După cum menţionează şi Petru Ţăranu în lucrarea sa, "Memoria Dornelor", vol. III, "Primarul Vasile Deac, în timpul unei vizite de documentare la Florenţa, în Italia, împreună cu arhitectul Brang, a prospectat şi posibilităţile de recrutare a forţei de muncă specializată în construcţii monumentale. [...] În primăvara anului 1891, a sosit la Vatra Dornei, pe cheltuiala primăriei, un meşter italian cu care urma să se convină în detaliu contractarea lucrărilor de construcţie a Palatului Comunal. [...] La scurt timp, ambele părţi au căzut de acord asupra termenului de începere a lucrărilor - ultimul semestru al anului 1895 - şi de predare "la cheie" în luna septembrie 1897."

Având în vedere uriaşa recompensă promisă de primar meşterului italian pentru respectarea termenului de construcţie şi a altor detalii ale proiectului, acesta a început, încă din anul 1891, mobilizarea unor ample forţe pentru asigurarea celor necesare începerii lucrărilor de zidire a clădirii. Însuşi Vasile Deac, din dorinţa dusă la superlativ de a conduce o staţiune de nivel european, şi-a "donat" fiul, pe George Magica, şantierului Palatului Comunal, ca muncitor şi supraveghetor în respectarea planurilor de construcţie ale arhitectului Paul Brang.

Primarul, văzând că totul mergea bine pe şantierul de construcţie a primăriei şi a şcolii primare, a trecut la clarificarea problemelor de discuţie cu privire la edificarea Palatului Naţional Român şi a Gării Vatra Dornei-Băi. Graţie seriozităţii şi competenţei meşterului italian cu care s-a tratat proiectul de construcţie al Primăriei, edificiul a ajuns în faza de finalizare încadrându-se în termenul stabilit în 1891. La sfârşitul lunii septembrie 1897, Palatul Comunal s-a inaugurat cu mare fast. Sfinţirea a fost realizată de un sobor de şase preoţi, urmată de evoluţia corului poporenilor, a formaţiei de dansuri populare dornene şi de un scurt program artistic oferit de elevii şcolii primare.

Clădirea şi dotările din interiorul acesteia s-au păstrat intacte până în Primul Război Mondial; după declanşarea luptelor în zona Dornelor, un obuz tip "Diki Berta" a lovit în plin clădirea, provocând daune serioase, mai ales în interior. Faţadele şi acoperişul au fost distruse; mobilierul, elementele decorative, uşile, geamurile, au suferit, de asemenea, deteriorări substanţiale. Pierderea cea mai mare a fost reprezentată de distrugerea oglinzilor de cristal, a frescelor şi candelabrelor din holul primăriei.

Distrugerile provocate de cel de-Al Doilea Război Mondial au afectat mai puţin clădirea Palatului Comunal; candelabrele din sala de protocol fiind principalele obiecte furate de armata germană în timpul retragerii din oraş. Ca mai toate monumentele arhitecturale ale oraşului şi primăria a fost tratată cu indiferenţă în perioada 1945-1980, timp în care, în zona sudică a aripii estice au apărut fisuri pronunţate ce ameninţau minunatul edificiu istoric.

Astfel, în perioada 1984-1986, Palatul Comunal a fost consolidat, renovat şi restaurat din fonduri provenite din donaţie publică. La această acţiune de restaurare a monumentului istoric, a participat şi inginerul Ştefan Pall, singurul specialist din oraş care a reuşit să oprească degradarea edificiului. Acesta, ajutat de fraţii săi, Olaru şi zugravul Arotăriţei, a reuşit să scoată de sub straturile de var elementele decorative şi culorile originale, curăţând, după un procedeu meticulos, picturile şi conturul frizelor aplicate în 1897 de către pictori, din păcate, necunoscuţi.

Pentru ca restaurarea finală să capete un aer cât mai original, primarul din acea vreme a invitat la faţa locului mai mulţi bătrâni, care au cunoscut clădirea în perioada tinereţii lor. Discutându-se, în amănunt, cu fiecare în parte, s-au descoperit informaţii relevante pentru realizarea operei de restaurare. Din păcate, după ce s-au readus la viaţă superbe frize şi combinaţii cromatice extraordinare, datorită noii conduceri sosite, în 1988, "în vârful" comunităţii dornene, acestea au fost acoperite, din nou, de noi zugrăveli, utilizându-se aşa zise soluţii moderne, care au dus la "îngroparea" unor adevărate izvoare istorice care vorbeau, de la sine, despre gloria unui primar vrednic, numit Vasile Deac.

Ciprian PARDĂU