O brumă de speranță pentru Cazinoul dornean.

S-a spart în sfîrșit gheața

În săptămîna premergătoare Crăciunului, a avut loc, după mai bine de 7 ani de la ultima tentativă de dialog dintre autoritățile locale și reprezentanții Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, prima discuție cu privire la salvarea clădirii cazinoului. La discuție au participat: Mihai Cioată, din partea  „Civis Dorna”, Vasile Chiruță, președintele Asociației Oamenilor de Afaceri Dorneni, părintele Mihai Valică, din partea Catedralei Sfînta Treime, precum și Petrică Alexievici, consilierul personal al primarului. Arhiepiscopia a fost reprezentată de către preotul Dorin Axinte, în calitatea sa de director economic, dar și de purtător de cuvînt al ÎPS Pimen.

Arhiepiscopia a răspuns invitației făcute, atît în scris cît și prin prezența unui delegat, dl. Spătaru, consilier bisericesc. Grupul de inițiativă, din care face parte și profesorul Aurelian Cocoreanu, a fost reprezentat în cel puțin două vizite consecutive de către dl. Spătaru, atît la Arhiepiscopie cît și la Gheorghe Flutur, președintele Consiliului Județean.

Arhiepiscopia acceptă doar formula „parteneriatului”

Reprezentanții dorneni i-au cerut părintelui Axinte ca eventualele angajamente pe care și le ia în numele arhiepiscopiei, să nu fie ulterior deturnate de către ÎPS Pimen, lucru pe care acesta și l-a asumat, confirmînd autoritatea de care se bucură în ochii preaînaltului. Toți cei prezenți au căzut de comun acord ca tot ce s-a speculat în trecut cu privire la cine este cu adevărat proprietar asupra acestei clădiri, precum și toate demersurile din presa locală, să fie deocamdată date uitării, iar în etapa în care s-a intrat să conteze doar dialogul. Reprezentantul societății civile dornene a propus arhiepiscopiei trei instituții care ar putea prelua clădirea cazinoului: un ONG local, Consiliul Local al municipiului Vatra Dornei, sau Consiliul Județean Suceava. Atît reprezentantul arhiepiscopiei cît și părintele Mihai Valică, au spus că biserica nu poate dona obiectivul, nici măcar pentru o perioadă de 5-10 ani, dar că sunt de acord cu un parteneriat, cu oricare dintre instituțiile menționate. Deși a fost greu de înțeles pentru partea dorneană, de ce biserica nu poate dona o clădire pe care a primit-o ca donație și pe care a lăsat-o în paragină, exact cum au făcut și autoritățile locale ani de-a rîndul, s-a trecut și peste acest moment deoarece o inflamare din start a dialogului ar fi putut duce la întreruperea lui. Arhiepiscopia a acceptat ca partenerul să fie decis în funcție de tipul de finanțare care va putea fi accesat. Arhiepiscopia este dispusă să încerce și cu un ONG, existînd precedente în ceea ce privește restaurarea unor monumente de cult. Același lucru este valabil și în privința Consiliului Local sau Consiliului Județean. Mînăstirea Golea din Iași a fost restaurată ca urmare a unui parteneriat între Mitropolia Moldovei și Consiliul Municipal Iași. Din acest punct de vedere, „mingea se află în terenul nostru”, în sensul că toți cei care doresc salvarea cazinoului, trebuie să se miște repede în vederea găsirii unei formule de finanțare. Dacă pînă acum mai aveam o scuză, dînd vina pe preoți și pe încăpățînarea de care dădeau dovadă, acum, cînd reprezentanții arhiepiscopiei sunt dispuși la un parteneriat, avem măcar un fir de care ne putem agăța. Prin acest parteneriat, care e dătător de speranță, fiecare parte a pus „un picior în ușă”. Întrebat fiind dacă în această formulă (adică cu biserica) nu se va putea accesa nicio finanțare, reprezentantul arhiepiscopiei a declarat că de-abia atunci vor lua în calcul retrocedarea clădirii pentru o perioadă de 5-10 ani, arătîndu-și încă o dată diponibilitatea pentru găsirea de soluții pentru salvarea acestui monument istoric, printre cele mai importante ale Bucovinei, dar singurul aflat într-o stare avansată de degradare. Prin comparație, Cetatea de Scaun a Sucevei, în reconstrucția căreia se vor investi cîteva milioane de euro, arată în momentul de față mai bine decît fosta clădire a cazinoului dornean. La început de an, suntem dispuși să încercăm o finanțare cu orice instituție a statului român sau, de ce nu, chiar și europeană, pentru salvarea acestui monument arhitectonic.

Arhiepiscopia e dispusă la încă un pas

Ca și locotenentul Colombo, din celebrul serial cu același nume, care dădea de fiecare dată soluția cazului din pragul ușii, înainte de a părăsi încăperea, așa a făcut și părintele Axinte, dacă nu spre rezolvarea situației cazinoului, măcar spre un punct de plecare din punct de vedere financiar. Părintele a propus și a garantat celor prezenți că și ÎPS Pimen va agrea propunerea sa, ca cei 10 miliarde lei vechi pe care Consiliul Județean îi virează anual către culte, să fie redirecționați în 2012 către reabilitarea cazinoului dornean. Încercăm să nu ne entuziasmăm prea tare, deoarece e cale lungă pînă să vedem că acești bani sunt disponibili și că vor lua direcția convenită. Indiferent de bunele intenții ale directorului economic al Arhiepiscopiei, și chiar ale lui ÎPS Pimen, nu știm cum vor reacționa slujitorii bisericii din județ, dacă le vor fi diminuate alocările la buget? Preoții dorneni ar putea înțelege, în schimb nu știm care va fi reacția preoților din celelalte zone ale județului, pentru că puțini percep deocamdată că această clădire are valoare de patrimoniu național. Dacă măcar acești bani vor primi destinația reabilitării cazinoului, e greu de crezut că președintele Consiliului Județean nu va mai aloca măcar cîteva miliarde, așa cum a făcut-o la spital. La urma urmei mai e și deputatul Pardău care poate face lobby pe lîngă Flutur, și nu numai, gîndindu-ne la soluția pe care a adoptat-o primarul Constanței. Absolut nimeni nu este exclus din acest demers, indiferent de partid, de convingeri politice sau religioase. Dornenii au demonstrat că pot lucra împreună pentru un scop comun, iar drept dovadă amintim Catedrala Sfînta Treime din parcul municipal, sau chiar secția pediatrie, renovată pe banii unor dorneni.

Următoarea etapă

Grupul de inițiativă dornean este așteptat la sfîrșitul lunii ianuarie la Arhiepiscopie, pentru ca în fața Consiliului Arhiepiscopal, să susțină proiectul salvării cazinoului dornean. Preoții sunt interesați de destinația pe care o va avea clădirea după o posibilă renovare. Este punctul de plecare pe care-l așteaptă toată lumea. În afară de un centru socio-cultural, care să cuprindă un muzeu al Dornelor, o bibliotecă cu sală de lectură, o sală de spectacole, părintele Mihai Valică a cerut introducerea și termenului de „ecumenic”, însă și la acesta se poate renunța dacă finanțarea va limita destinația clădirii. În fond, prăznicar nu va fi în cazinou, iar dacă preoții doresc să-și organizeze întîlniri pe teme religioase, nici nu e nevoie să mai fie inclus vreun termen care să dea o tentă religioasă. Considerăm că dacă destinația clădirii va include termenul de „cultural’’, aspectul ecumenic este deja inclus în acesta.

În loc de concluzie

Se poate spune că cine va salva clădirea cazinoului va rămîne în istorie, în schimb, cei care îl vor îngropa, vor merge direct la groapa istoriei. Ar trebui să dea de gîndit tuturor celor care se pot implica și care ar trebui să uite pentru o clipă interesele personale, de orice natură ar fi ele și să slujească măcar odată interesului colectiv.

REDACȚIA